Ultimele postări

De la colind la muzica de iarna - din epoca moderna pana la contemporan

Salut, iubitori de muzică! Mr. Moore aici, cu a treia parte din seria noastră care privește istoria colindelor și a muzicii de Crăciun. Dățile trecute am discutat despre Antichitate și Evul Mediu, iar apoi despre epoca victoriană; de data aceasta vom vorbi despre epoca modernă, până în cea contemporană. Haideți să începem.

Din anii 1920 încoace, cântările de iarnă s-au transformat odată cu lumea din jur. Tehnologiile noi aduceau sunete diferite. Radioul schimba felul în care oamenii ascultau muzica. Filmele răspândeau melodiile tot mai departe. Mai târziu, totul a trecut peste hotare printr-o cultură populară care ajungea pretutindeni. Potrivit unor studii academice despre Crăciun publicate la Oxford, după 1900, corurile nu au mai rămas doar între zidurile bisericilor, iar muzica de sezon a început să circule în spațiul public și mediatic.

În primii ani ai secolului al XX-lea, colindele rămâneau totuși ancorate în obiceiurile religioase și în momentele petrecute împreună. Publicații precum The New Yorker menționau adesea cântecul de Crăciun ca formă de întâlnire și coeziune socială, mai mult decât ca un simplu tip de melodie. Din materialele culese de Library of Congress reiese că presa acelor vremuri vedea colindele drept ritmuri ale vieții colective, menite să păstreze o atmosferă de unitate după război și după prăbușirile economice de la începutul secolului.

Pe la 1940 sau puțin după, melodiile de iarnă au început să apară peste tot, la radio și în filme. Unele dintre ele nu erau colinde în sens strict, ci cântece de sezon. Peisaje cu zăpadă, amintiri din copilărie sau oameni adunați lângă brad — despre asta vorbeau cele mai multe. Temele religioase continuau să existe, dar erau completate tot mai des de imagini ale vieții de familie și ale confortului domestic. Cei care studiază evoluția muzicii spun că atunci s-a conturat forma modernă a cântecului de Crăciun, așa cum îl recunoaștem astăzi.

Pe măsură ce anii treceau, felul în care suna muzica de Crăciun s-a transformat puțin câte puțin. Pe la jumătatea anilor ’50, unii specialiști au remarcat cum aceste melodii amestecau tot mai des tradiția religioasă cu elemente populare. Apariția posturilor de radio comerciale, popularizarea discurilor de vinil, iar apoi a televizorului au adus muzica în casele multor oameni. Astfel au apărut variante diferite — armonii influențate de jazz, acompaniamente ample de orchestră sau versuri proaspete, chiar dacă spiritul sărbătorii rămânea același.

Către finalul anilor ’70 și începutul anilor ’80, lucrurile au început să se schimbe din nou. Nu doar că sunetele moderne invadau casele, dar și felul în care se făcea muzica de iarnă se transforma treptat. Undeva între ritmul apăsat și sunetul sintetizatorului, melodii noi au început să stea alături de variantele vechi. Artiști care până atunci interpretau compoziții clasice sau standarde au trecut la creație originală. Un rol important l-au avut foștii membri ai trupei The Beatles. Când John Lennon lansează „Happy Xmas (War Is Over)”, el amestecă dorința de pace cu atmosfera nopții de Ajun. Melodia este caldă, dar vorbește despre lumea de afară. Chiar dacă pare simplă, transmite un mesaj greu. Din acel moment, cântecele de Crăciun nu mai sunt doar vesele sau strict religioase — unele încep să reflecte tensiunile și neliniștile vremii. În schimb, „Wonderful Christmastime” a lui Paul McCartney mizează pe un ton jucăuș. Sunetul este pop, marcat de sintetizatoarele specifice sfârșitului anilor ’70 și începutului anilor ’80. Totuși, ambele melodii revin an de an în luna decembrie. Deși nu seamănă deloc cu vechile colinde, le auzim mereu, uneori fără să ne dăm seama de ce persistă.

În anii ’90, direcția a rămas aceeași. Artiștii pop începeau să lanseze albume de iarnă aproape în fiecare decembrie. Melodiile vorbeau despre dragoste, sentimente profunde și liniștea unei case pline de lumini. Cântatul colindelor în grup pierdea treptat teren în spațiul urban. Radioul difuza aceste cântece fără pauză. Magazinele le repetau continuu. Casele se umpleau de ele prin casete și CD-uri. Puțini mai simțeau nevoia să le cânte singuri.

Astăzi, sunetele de iarnă seamănă cu o grădină plină de culori diferite. Mii de creatori — de la pop până la muzică electronică experimentală — lansează melodii care vin fie de pe coasta de vest, fie din cartiere mai puțin cunoscute ale marilor orașe. Unele evocă vremuri trecute, altele dansează printre meme-uri și videoclipuri virale. Pe fundal, notele cântate acum cincizeci de ani reapar în forme noi, uneori ciudat decorate, alteori aproape neschimbate. Tradiția nu stă pe loc. Reinventarea nu așteaptă permisiune.

An Nou Fericit! See you on the flipside.

— Mr. Moore

Selectie: 

https://retrospace.ro/ro/pop-pop-rock/15777-berdien-stenberg-christmas.html

https://retrospace.ro/ro/compilatii/18252-various-christmas-at-the-patti.html

https://retrospace.ro/ro/hip-hop-rap/24617-james-last-christmas-dancing.html

Surse: 

https://academic.oup.com/edited-volume/34256/chapter-abstract/290414246?redirectedFrom=fulltext&login=false

https://www.britannica.com/art/carol?utm_source=chatgpt.com

https://news.vt.edu/articles/2025/12/christmas-songs-carols-history-music-expert-singer.html?utm_source=chatgpt.com

Publicat în: Istoria muzicii

Lasă un comentariu